Mușchiul Psoas – „Mușchiul Sufletului”
Ce este mușchiul psoas și de ce este atât de important?
Mușchiul psoas (format din 2 mușchi: psoasul mare și psoasul mic), cunoscut și sub numele de „mușchiul sufletului”, este un element cheie în stabilitatea posturală, mobilitate și sănătatea structurală generală. Este un mușchi esențial pentru sănătatea corpului uman, situat adânc în zona pelviană.
Acesta conectează coloana vertebrală de femur, fiind singurul mușchi care leagă trunchiul de membrele inferioare. Atât psoasul mare, cât și cel mic, se află în zona pelvină, în interiorul bazinului. Psoasul mare începe de la vertebrele T12 până la L4 și se atașează de o parte a femurului numită trohanter mic. Este controlat de nervi din zona lombară (L1-L3). Psoasul mic pornește de la vertebrele T12 și L1 și se fixează pe osul pubian, mai exact pe linia pectineală.
Pe lângă rolul biomecanic, psoasul este considerat de mulți terapeuți și practicieni ai medicinei alternative drept o punte între corp, minte și spirit. Funcționarea sa influențează nu doar postura și echilibrul fizic, ci și starea noastră emoțională și nivelul de energie vitală.
Conexiunea dintre psoas și sănătatea emoțională
Psoasul întruchipează realmente nevoia noastră cea mai adâncă de supraviețuire și, mai profund, dorința noastră elementară de înflorire. Astfel, se subliniază rolul psoasului în menținerea sănătății sistemului nervos și a stării generale de bine.
Psoasul este strâns legat de diafragmă – centrul respirației – și, prin aceasta, de sistemul nervos autonom. Atunci când suntem supuși stresului cronic, corpul nostru rămâne blocat într-o stare de alertă (reflectată prin reacția de „luptă sau fugi”). În acest context, mușchiul psoas devine tensionat, rigid și hiperton, ceea ce poate conduce la dureri cronice, tulburări digestive, disfuncții respiratorii și chiar stări de anxietate sau depresie.
Psoasul și creierul reptilian – o conexiune ancestrală
Din punct de vedere neurologic, psoasul este conectat cu trunchiul cerebral, în special cu așa-numitul „creier reptilian” – acea parte veche a sistemului nervos care reglează reacțiile instinctive de supraviețuire, ceea ce explică de ce emoții precum frica, anxietatea sau sentimentul de nesiguranță pot fi somatizate în corp, la nivelul psoasului.
Când psoasul este încordat, corpul își pierde starea de pace, respirația devine superficială, corpul se tensionează, iar gândirea devine reactivă. În schimb, un psoas relaxat și echilibrat contribuie la o stare de calm, prezență și deschidere către viață.
Stresul și impactul asupra psoasului
Viața contemporană – petrecută în mare parte în poziții sedentarizate, cu haine strâmte, încălțăminte necorespunzătoare și stres constant – creează un context în care psoasul este permanent contractat.
Printre simptomele asociate cu un psoas tensionat se numără:
Dureri lombare și de șold
Probleme la genunchi
Dificultăți respiratorii
Tulburări digestive
Oboseală cronică
Tulburări emoționale
Cum putem elibera și echilibra mușchiul psoas?
Eliberarea tensiunii din psoas poate avea efecte profunde asupra întregului corp și psihic. Practici precum yoga, terapia craniosacrală, exercițiile somatice și masajele terapeutice pot sprijini flexibilitatea și reechilibrarea acestui mușchi profund.
Posturile de yoga care vizează psoasul – cum ar fi Virabhadrasana I (postura războinicului), Anjaneyasana (fandarea joasă) sau Supta Baddha Konasana (postura fluturelui culcat) – pot relaxa acest mușchi și restabili o respirație profundă și naturală. Practica regulată contribuie nu doar la îmbunătățirea mobilității, ci și la reducerea nivelului de stres.
Conexiunea energetică: psoasul ca poartă a energiei vitale
Din perspectivă energetică, psoasul este considerat un canal esențial pentru circulația energiei prana (sau chi). Când este flexibil și sănătos, acest mușchi permite curgerea liberă a energiei vitale de la bază spre partea superioară a corpului, favorizând o stare de echilibru interior, pace și vindecare.
Elongația psoasului facilitează împământarea și echilibrul dintre extremitățile corpului. Deși a fost înțeles mai recent în contextul biomecanicii moderne, psoasul era cunoscut și abordat intuitiv în practicile spirituale străvechi, credință ulterior validată de cercetările din anatomie somatică și neuroștiințe. În yoga, multe asane au fost dedicate eliberării treptate a tensiunilor din acest mușchi profund.
În terapie, psoasul se eliberează treptat, lucrând din aproape în aproape zonele distale către cele proximale, prin presiuni ușoare ce mențin relaxarea musculaturii picioarelor, abdomenului și zonei lombare. Rețeaua fascială potențează această abordare, orice parte a corpului fiind în relație de interdependență cu celelalte părți.
Cu răbdare, calm și har, lucrul cu psoasul atrage după sine echilibrul dintre inimă, rinichi și diafragmă – atunci mușchiul psoas va funcționa normal. Pe termen lung, lucrul cu mușchiul psoas reduce stările de epuizare energetică a întregului corp.
În cazul organelor interne, funcționarea normală a mușchiului psoas, prin cicluri succesive de contracție și relaxare completă, realizează un masaj natural al organelor din cavitatea abdominală, ajutând astfel la buna lor funcționare.
Un abdomen proeminent, adică o burtă care pare să atârne, indică mai degrabă un mușchi psoas tensionat decât un mușchi abdominal slăbit.